Primul fulger

Mai ții minte cum ne-am cunoscut?

Nu a fost nimic la întâmplare.

Era un negru absolut.

Dar tu aveai ochelari de soare.

Un prim fulger a căzut

Atunci când m-ai luat în brațe

Sufletul nu mi-a mai tăcut

Și a-ncercat să se agațe.

De-un fir, ce de tine-a fost trasat

Un fir subțire,

Dar tu nu l-ai remarcat.

Am crezut că ți-a fost frică

N-am să spun c-am fost mirat

Ai zis că ești o persoană ce strică,

Dar cum poți strica ceva ce-i deja stricat?